Primul test în România cu Hyundai ix55.

Am găsit deranjant faptul că reglajul longitudinal al scaunelor faţă nu este suficient, dar dacă ar fi fost mai mare, spaţiul din spate pentru picioare ar fi fost şi mai mic. Am preferat pentru acest prim test să conduc maşina numai în oraş, la orele de vârf, prin cea mai mare aglomeraţie, deoarece, cred eu, astea sunt cele mai important lucruri pe care trebuie să le ştii acum despre un SUV uriaş: Te poţi strecura cu el?

Consumă mult în trafic? Merită banii în plus comparativ cu un model mai mic? Suprinzător, pentru că maşina este destul de mare, poziţia înaltă de condus nu deranjează. Suprafaţa vitrată este foarte amplă, oglinzile retrovizoare sunt vaste şi, chiar dacă senzori de parcare nu există decât pentru spate, înveţi repede dimensiunile maşinii.

Direcţia este asistată electric şi e mult mai reuşită ca la Santa Fe. Uşor de manevrat în spaţiile strâmte, directă şi mult mai precisă decât cea a Santa Fe-ului, direcţia reprezintă cel mai mare plus tehnic pentru ix. Suspensiile sunt setate ceva mai dur, dar o maşină de două tone nu trebuie să te omoare pe primele viraje pe care ajungi. ix are ruliu, dar mai mic ca al unui Santa Fe, lucru deloc deranjant. Sub capota modelelor europene se găseşte primul V6 diesel al lui Hyundai, cuplat cu prima lui cutie de viteze automată cu şase trepte.

Puterea maximă este de 240 CP, comparabilă cu puterile motoarelor V6 ale germanilor, dar cuplul e mai mic cu 50 Nm decât al aceloraşi – 450 Nm. Sincer să fiu, nu prea înţeleg de ce, mai ales că maşina dă impresia că ar mai avea nevoie de ceva putere.

ix 55 nu este cel mai rapid SUV cu şapte locuri şi se pretează unei rulări în regim de croazieră. Cutia şi motorul răspund ceva mai lent la kick-down, iar transmisia nu schimbă foarte rapid. Nu simţi însă aceste neajunsuri decât dacă eşti foarte atent la ele.

Notă maximă pentru rafinamentul motorului, dar şi pentru insonorizare: cred că este cel mai silenţios SUV Hyundai din istoria mărcii. Motorul e discret chiar şi la accelerările în forţă, iar dacă accelerezi în oraş atunci când ai loc, ix 55 consumă maximum 15 litri pentru 100 km parcurşi. Dacă se rulează legal, cu tot traficul din lume, maşina asta nu înghite mai mult de 13 litri la suta de kilometri.

Se pare că Hyundai a reuşit-o. ix este cel mai bun produs al său pe care l-am condus, obţinând echilibrul ideal între un design cu identitatea mărcii, o parte tehnică foarte corectă, cu un motor impecabil, şi un preţ care poate face să tremure un Audi Q7 de bază. Versiunea full options costă 45.101 euro cu TVA, cu peste 10.000 mai puţin decât cel mai slab echipat Q7.

Doar testul comparativ ne va convinge însă dacă Hyundai a construit maşina la fel de premium precum brandul care prin definiţie înseamnă asta.

Pe genul “Santa Fe-ul meu este mai mare decât Santa Fe-ul tău”, iată maşina care are toate şansele să ia minţile românilor cu stare materială bună, cei care au făcut din Santa Fe unul dintre cele mai vândute SUV-uri din România. Din 2003 şi până în prezent, Hyundai Auto România a comercializat 6.169 de Santa Fe-uri.

În cele 11 luni ale anului 2008 (într-un moment când toţi importatorii aşteaptă minunea de Crăciun pentru a salva cel mai slab an de vânzări din ultimii cinci), au fost comercializate 998 de Santa Fe-uri, ceea ce poate semnifica o scădere cu aproximativ 40 de procente faţă de vânzările anului trecut. Asta doar dacă Moş Crăciun nu aduce cu el credite mari şi îmbelşugate şi miracolul unui boom al vânzărilor.

În vremuri de criză – stoparea creditelor, situaţia economică la nivel mondial şi mişcările subtile dar evidente ale constructorilor în direcţia economisirii resurselor pentru micşorarea pagubelor ce vor urma –, chiar ai nevoie de o minune. Altfel, situaţia va fi la fel de neagră ca dracul. În toate ţările există stocuri uriaşe, vânzători cu salarii micşorate şi oameni care se gândesc că asta poate fi ultima zi de muncă. Este un moment greu şi pentru noi, cei din presa de specialitate, deoarece vedem cum încep să se desprindă bucăţi măricele din colosul industriei auto, care ţipă după ajutor şi nu putem face nimic.

Printre crize şi speranţe, constructorii merg mai departe, iar noi odată cu ei. Momentan sunt afectate doar planurile pentru viitorul ceva mai îndepărtat, deci încă nu critic. Au început să se schimbe datele programate pentru apariţia modelelor din 2010, mai exact pentru cele nu foarte necesare – vezi Camaro Cabrio, amânat cu un an. Probabil că la Hyundai, dacă va fi cazul, vor întârzia modele precum noul Coupe, dar nu are rost să mă apuc de supoziţii atât de devreme.

Lansat la Detroit în 2007 şi incert la început pentru Europa, Veracruz a luat drumul României. Deşi maşina este comunicată în campaniile de publicitate cu acest nume, vă sfătuiesc să îl uitaţi, căci automobilul pe care îl veţi găsi în showroomuri se numeşte, la fel ca în restul Europei, ix55. Români, nu vă speriaţi, 5-5 nu vine de la cilindree!

Avem de-a face într-adevăr cu o maşină identică, din punctul de vedere al platformei tehnice, cu Santa Fe, configuraţia suspensiilor fiind aceeaşi. Chiar dacă impresia generală este, într-o primă fază cel puţin, că ix e uriaş pe lângă un Santa Fe, cifrele o contrazic. ix este mai lung cu doar 16,5 centimetri, mai lat cu 5,5 centimetri, dar şi, surpriză, uşor mai scund: matematic vorbind, cu 4,5 mm. Ampatamentul este mai mare la ix cu 10,5 centimetri, iar ecartamentele au fost crescute.

Aşa se explică de ce simţi în ix mai mult spaţiu, indiferent de locul pe care îl ocupi în maşină. Echipat standard cu şapte locuri, ix oferă mai mult spaţiu interior pentru pasagerii care călătoresc pe locurile din portbagaj. Plafonul este decupat în interior în dreptul capetelor acestora, aşa că spaţiul de aici îl depăşeşte pe cel din Santa Fe, fiind aproximativ cât cel al lui Q7, dar nu se compară cu ceea ce oferă un Escalade. Accesul este foarte bun şi facil la locurile din portbagaj, care pot fi pliate pentru a se obţine un spaţiu de depozitare uriaş.

Spătarul banchetei spate poate fi înclinat serios şi astfel stai foarte confortabil. Pentru a face loc, Hyundai s-a zgârcit puţin la spaţiul pentru genunchii celor din spatele locurilor faţă, limitat dacă scaunele de aici sunt mutate la maximum înapoi. Locurile din faţă sunt destul de generoase ca lăţime, iar scaunele sunt mai confortabile decât cele din Santa Fe.